Profesor dr. Aurel Romila: O figură emblematică în istoria psihiatriei românești
Prof. coordonator: Prof. dr. Adela Magdalena Ciobanu
Rezidenți: Ali Diandra Carina Zeineb (an 5) Mavrodin Andra Ștefania (an 5) Ștefan Theodora Carina (an 3) Fotache Maria Ancuța (an 2)
În 1892, Alexandru A. Șuțu și Alexandru Obregia au descoperit terenul pe care avea să se construiască actualul Spital de Psihiatrie ,,Prof. Dr. Alexandru Obregia”. Acest demers a pornit odată cu adoptarea unei legi a prim-ministrului din acea perioadă prin care se dorea construirea a două spitale ce aveau să deservească Muntenia și Moldova. Construirea efectivă a Spitalului a început abia in anul 1907, până atunci, Alexandru Obregia făcând numeroase presiuni, trimițând in 1905 un raport ministrului de interne din acea perioada, prin care sublinia necesitatea construirii unui astfel de Spital, singura unitate sanitară care se ocupa de pacienții cu boli psihiatrice fiind azilul de la Mărcuța care era supraaglomerat.
Drept urmare, Spitalul a fost oficial inaugurat în 1 octombrie 1923 sub denumirea de ,,Spitalul de Boli Mintale si Nervoase”, la care Alexandru Obregia a fost denumit director superior tehnic și administrativ până în 1930. După anul 1930, la conducerea Spitalului a venit Constantin Ion Parhon care l-a redenumit ,,Institutul de Boli Mentale, Nervoase și Endocrinologice”. De-a lungul timpului, structura spitalului a suferit numeroase modificări, fiind înființate în 1935 pe lângă secțiile de psihiatrie si neurologie, secții de neurochirurgie si endocrinologie, conduse de Dumitru Bagdasar și Parhon. În perioada comunistă, acesta a fost redenumit ,,Spitalul unificat numărul 9 ,,Doctor Gheorghe Marinescu”, perioadă în care au fost fondate alte secții de: medicina internă, chirurgie generală, obstetrică-ginecologie, ftiziologie si pediatrie.