Ghidul pacientului

Când să consulți un psihiatru?

Atunci când:

esti trist, nu te mai poți odihni, nu mai dormi noaptea, iti lipseste o perspectivă.
ai gânduri care nu-ți dau pace, te obosesc, te fac sa nu te mai concentrezi la locul de muncă și la treburile cotidiene
suferi de teama ( anxietate) și atacuri de panică
simți că lumea ta s-a sfârșit și nu mai vezi soluții
ești într-un divorț sau după o pierdere a cuiva drag
ai o dependenta si vrei sa lupti cu ea
relationezi greu cu ceilalti
ai goluri de memorie si esti dezorientat
cheltuiesti sume mari de bani si nu te poti controla
ai o experienţă anormală, cu pierderea contactului cu realitatea

În ce constă controlul psihiatric

Controlul psihiatric constă în examinarea psihiatrică, interviul psihiatric

În ce constă procesul de evaluare și diagnosticare?

Evaluarea psihiatrica consta in discutia cu medicul specialist psihiatru, care va analiza simptomatologia clinica si va recomanda efectuarea unor analize sanghine sau paraclinice (Tomografie cerebrala, RMN), daca este cazul, dar si a examenului psihologic, in vederea stabilirii unui diagnostic corect.
Stabilirea diagnosticului se va face pe baza interviului psihiatric, examenului psihologic, simptomatologiei clinice si analizelor paraclinice, prin excluderea unei patologii organice sau a efectului unor medicamente sau substante utilizate, dar si nexcluderea unei alte patologii psihiatrice

Opțiuni de tratament în psihiatrie

Tratamentul poate fi ambulatoriu (la domiciliu) sau poate necesita spitalizare, în cazurile mai grave.

Tratamentul poate fi:

psihoterapeutic.
psihofarmacologic,
combinat (psihofarmacologic și psihoterapeutic)
TEC
TMS

I. PSIHOTERAPIA

Tipuri de intervenţii psihosociale:

Terapia psihanalitică;
Terapia comportamentală;
Terapia cognitivă;
Hipnoza;
Consilierea suportivă;
Terapia familială și conjugală.

=> Terapia psihanalitică (Psihanaliza)

A fost dezvoltată de Sigmund Freud la sfârșitul secolului al XIX-lea
Indicata în cazul apariției unor simptome psihice secundare unor conflicte mentale de lungă durată, ce pot fi inconștiente.
Scopul terapiei este de a descoperi conflictele intrapsihice reprimate si a le conștientiza, astfel încât pacientul să poată sa-si rezolve aceste problemele reprimate care-i provoacă toata simptomatologia.
Psihanaliza folosește pentru identificarea conflictelor intrapsihice: asocierea liberă și analiza viselor

Asocierea liberă se referă la verbalizarea gândurilor (pe măsură ce apar) fără a face niciun screening conștient.

Psihanalistul caută tipare în materialul verbalizat de catre pacient și în zonele care sunt evitate inconștient (astfel de zone sunt identificate ca rezistențe).

Analiza viselor pacientului porneste de la idea ca visele comunică, în mod simbolic, zonele conflictului intrapsihic. Prin interpretarea viselor terapeutul încearcă să ajute pacientul să-și identifice conflictele intrapsihice.

Dupa Freud, pacientul este un participant activ, dezvăluind liber toate gândurile, exact așa cum apar, și descriind toate visele. Psihanalistul este o persoană din umbră, care nu dezvăluie nimic personal și nici nu dă indicații pacientului. Terapia psihanalitică este o terapie pe termen lung, ședințele fiind de câteva ori pe săptămână.

Riscuri ale acestei metode terapeutice: reacțiile de transfer. Pacientul dezvolta sentimente pozitive sau negative puternice față de psihoterapeut. Răspunsul reciproc al terapeutului la pacient se numește contra-transfer.

=> Psihoterapia comportamentală

Principii:

Întreg comportamentul este învățat.
Ființele umane sunt organisme pasive, care pot fi condiționate sau modelate să facă orice, dacă răspunsurile corecte sunt recompensate sau consolidate.
Comportamentul inadecvat poate fi înlocuit cu un comportament adaptiv.

Spre deosebire de psihanaliza, unde evaluarea comportamentală este axată in principal pe istoricul mai indepartat, în acest caz, comportamentul analizat este cel actual. Strategiile de tratament sunt adaptate individual.

Este o terapie de scurtă durată.
Durata totală a terapiei este, de obicei, de 6-8 săptămâni.
Ședințele inițiale sunt zilnice, dar sesiunile ulterioare sunt distanțate.
Atât pacientul cât și terapeutul sunt participanți egali.
Nu există o centrare pe descoperirea unui conflict interior sau pe explorarea trecutului.

=> Terapia cognitivă

Terapia cognitivă se bazează pe ideea că întreg comportamentul unei persoane este secundar gândirii sale.
Dispoziţia afectivă și ceea ce simţim sunt influențate de gândurile noastre.
Patologia este secundară unui mod distorsionat al gândirii, de exemplu, stima de sine scăzută și modelele de gândire de tipul auto-deprecierii vor duce către o patologie de tip depresiv.

Modelul cognitiv al depresiei include triada cognitivă a lui Beck: o triplă viziune negativă despre sine / despre mediu / despre viitor

Aceste gânduri negative sunt modificate prin terapie, pentru a scădea dispoziţia depresivă.
Rolul terapeutului este de a ajuta pacientul sa corecteze acest mod distorsionat de gândire.

Terapia cognitivă este utilizată pentru tratamentul:

depresiei,
tulburărilor de anxietate si fobice,
atacului de panică,
tulburărilor de personalitate,
tulburărilor psihotice (după remiterea simptomatologiei psihotice)
tulburărilor alimentare.

=> Hipnoza

Termenul de „hipnoză” a fost introdus de catre James Braid în secolul al XIX-lea.

Hipnoza este o stare indusă artificial unei persoane neobișnuit de sugestionabilă și care trebuie sa fie intr-o stare de relaxare.
Moduri de a induce Hipnoza, exemple: instrucțiuni monotone ritmice, utilizarea unui punct fix pentru atenție,
Modificările care apar în timpul hipnozei:
Persoana devine extrem de sugestibilă pentru comenzile hipnotizatorului.
Disocierea unei părți din corp sau emoții.
Amnezia pentru evenimentele care au avut loc în timpul stării hipnotice
Există o capacitate de a produce sau înlătura simptome sau percepții.

=> Psihoterapia suportivă

Acest tip de psihoterapie presupune că psihoterapeutul ajută pacientul să îşi amelioreze stresul emoțional și simptomele, fără a examina trecutul și a schimba personalitatea.

Se folosesc diverse tehnici, cum ar fi:

Ventilația: exprimare liberă a emoțiilor si sentimentelor/ pasiunilor. Pacientul este încurajat să vorbească liber despre orice îi vine în minte.
Modificarea/manipularea mediului: îmbunătățirea stării de bine a pacienților prin schimbarea modului de viață.
Persuasiunea: terapeutul încearcă să modifice comportamentul pacientului prin raționament.
Reeducarea: educarea pacientului cu privire la problemele sale, modalitățile de a le face față.
Reasigurarea

=> Psihodrama

Psihodrama este un tip specializat de terapie de grup, care utilizează o abordare dramatică, în care pacienții devin actori ale scenariilor lor de viață.

Scopul este de a rezolva conflictele interpersonale într-o atmosferă mai puțin amenințătoare decât situația vieții reale.
În psihodramă, pacientul se află direct în situația de participant
Regizorul (terapeutul) coordonează procesul, astfel încât grupul și protagonistul să primească beneficiul maxim.
Alți membri ai grupului acționează ca ego-uri auxiliare și joacă rolurile altor persoane semnificative, cu care relațiile sunt explorate.
Avantajul principal al psihodramei este accesul său direct la reabilitarea situațiilor dureroase, astfel încât emoțiile dureroase asociate acestora să poată fi refăcute, cu potențialul de a învăța spontan noi răspunsuri, într-un mediu terapeutic sigur.

=> Psihoterapia familială

Terapia familială are la baza faptul că simptomele psihiatrice ale unei persoane sunt inseparabil legate de familia în care trăiește.
Focusul acestei forme de terapie nu este persoana în cauză, ci familia.
Psihoterapeuţii familiali identifică problemele persoanei ca un simptom al problemelor din cadrul familiei.

Indicată ori de câte ori există probleme relaționale în cadrul unei familii, care pot apărea în aproape toate tipurile de patologii psihiatrice

Componente ale terapiei familiale sunt următoarele:

Evaluarea:

structurii familiei,
a rolurilor,
a limitelor,
a resurselor,
a modelelor de comunicare și
a abilităților de rezolvare a problemelor;

2. Predarea abilităților de comunicare și de rezolvare a problemelor;

3. Prescripţia unor teme pentru acasă.

Şedinţele sunt rare – au loc o dată la 3-4 săptămâni.

II. Tratamentul psihofarmacologic

Când este recomandat tratament medicamentos: Atunci cand psihiatrul decide ca este necesara administrarea acestuia, dupa ce a evaluat pacientul, a stabilit diagnosticul si severitatea acestuia. Psihiatrul este singurul care poate decide instituirea tratamentului medicamentos si momentul oprtun pentru initierea acestuia.

Cum se evaluează eficiența tratamentului: Evaluarea se va face observând ameliorarea simptomatologiei psihiatrice pentru care s-a adresat medicului specialist.

Ce așteptări poate avea pacientul: Așteptările trebuie sa fie realiste, sa comunice permanent cu psihiatrul si psihologul clinicii, sa inteleaga ca unele medicamente isi fac efectul dupa 7-14 zile, cum este cazul antidepresivelor de exemplu.

Clase de medicamente folosite in psihiatrie:

ANTIDEPRESIVE (se va reveni cu detalii – pagini separate pentru mai multe subclase de medicamente)
ANTIPSIHOTICE (se va reveni cu detalii – pagini separate, vor fi mai multe subclase de medicamente)
TRANCHILIZANTE (se va reveni cu detalii – pagina separata)
HIPNOTICE(se va reveni cu detalii – pagina separata)
TIMOSTABILIZATOARE ( MODULATORI DE AFECTIVITATE) (se va reveni cu detalii – pagina separata)
ANTIDEMENTIALE (se va reveni cu detalii – pagini separate, vor fi mai multe subclase de medicamente)

III. Terapia electroconvulsivantă (TEC)

Este o formă de stimulare a creierului care constă în inducerea unei crize, similare clinic cu cea epileptică, prin crearea unui câmp electric transcranial şi depolarizarea sincronă a membranelor neuronale.
Stimulul electric este furnizat de un aparat de complexitate variată, care produce stimuli alternative, pulsatili şi reglabili ca durată şi intensitatea.
Este o metodă terapeutică controversată, a cărei utilizarea s-a redus considerabil odată cu dezvoltarea terapiei psihofarmacologice, dar care se mai utilizează în cazuri selecţionate, în care, datorită rapidităţii instalării efectului terapeutic, poate fi unica terapie care poate preîntîmpina, în urgenţă, suicidul.
Datorită complexităţii acţiunii sale, poate aduce remisiunea unor stări psihopatologice severe şi rezistente la psihofarmacoterapie.

Mecanismul de acţiune. TEC exercită multiple efecte neurobiologice, cu consecinţe asupra activării funcţionale cerebrale, asupra axei hipotalamo – hipofizo – suprarenale (evidenţiate de normalizarea testului supresiei la dexametazonă), a unor sisteme neuroreceptoriale, a sistemelor mesagerului secundar şi a neuroplasticităţii. Lipseşte însă o ipoteză unificatoare a acestor influenţe multiple care să ofere explicaţia efectului clinic benefic al acestei metode terapeutice.

Indicaţii principale ale TEC:

depresia unipolară
depresia melancoliformă cu risc suicidar
schizophrenia, în primul rând cea catatonică şi alte stări psihotice
tulburarea bipolară
catatonia
boala Parkinson.

In cadrul Sectie IX Clinic a Spitalului Clic de Psihiatrie “Prof dr Alexandru Obregia” din Bucuresti exista posibilitatea utilizarii unei astfel de metode terapeutice pentru cazurile care nu raspund la nicio alta metoda terapeutica

IV. Stimularea magnetică transcraniană (TMS)

Este o formă neinvazivă de stimularea creierului în care se utilizează un câmp magnetic în schimbare pentru a provoca curent electric într-o anumită zonă a creierului prin inducție electromagnetică.

Stimularea magnetică se poate aplica central ( pe cap) sau periferic ( transcutan), având ca rol modularea excitabilității și a modului de transmitere a impulsurilor nervoase de la nivelul nervilor periferici.

TMS este o procedură aprobata înca din 2008 de catre FDA ca metoda de tratament sigur și eficient pentru depresie

Indicatii : depresie, anxietate și atacuri de panică

In cadrul Sectie IX Clinic a Spitalului Clic de Psihiatrie “Prof dr Alexandru Obregia” din Bucuresti exista posibilitatea utilizarii unei astfel de metode terapeutice.